Găzduind după şase decenii un nou turneu final al Cupei Mondiale de fotbal, Franța a primit pe tărâmul său cea mai aşteptată întrecere FIFA a planetei. Cea de-a 16-a ediţie a Cupei Mondiale s-a desfăşurat în perioada 10 Iunie - 12 Iulie 1998. Pentru prima dată de la ediţia din Spania 1982, FIFA a decis să crească numărul de echipe participante la 32, grupele rămânând stabilite în acelaşi format de câte patru echipe. Au fost disputate 64 de partide, fiind marcate în total 171 de goluri. La meciuri au asistat în total 2.785.100 de spectatori. Echipa națională de fotbal a României a fost repartizată la această ediţie a Cupei Mondiale în Grupa G, alături de reprezentativele Columbiei, Angliei şi Tunisiei. Procesul de calificare pentru Cupa Mondială din 1998 a început în anul 1996 sub conducerea antrenorului Anghel Iordănescu. România a fost repartizată în Grupa 8 a preliminariilor europene, alături de echipe ca Irlanda, Lituania, Macedonia și Islanda. Naționala a avut o serie de meciuri impresionante, reușind să se califice la turneul final din Franța cu o etapă înainte de finalul calificărilor. Victoria decisivă a venit în octombrie 1997, când România a învins Liechtenstein cu un scor categoric, asigurandu-și astfel prezența la al treilea turneu mondial consecutiv. România încă beneficia de o mare parte din Generația de Aur, cea care a ajuns la 5 minute de o calificare în semifinalele Cupei Mondiale din 1994. Echipa națională a României din anul 1998 era o combinație de experiență și tinerețe. În poartă, Bogdan Stelea era un veteran de încredere, fiind la al treilea turneu mondial. Linia defensivă era condusă de Dan Petrescu și Gheorghe Popescu, ambii cu experiență vastă atât în competițiile interne cât și internaționale. Mijlocul terenului era dominat de Gheorghe Hagi, căpitanul echipei, care, împreună cu Gheorghe Popescu, formau coloana vertebrală a echipei. În atac, Viorel Moldovan și Adrian Ilie erau principalele opțiuni, ambii având sezoane excelente la echipelel lor. Strategia lui Iordănescu se baza pe un joc solid în apărare și exploatarea rapidă a contraatacurilor, tacticile preferate având la bază viteza și tehnica superioară a atacanților.

Pe data de 15 Iunie, la Lyon, pe Stade Gerland, România debuta la Cupa Mondială împotriva Columbiei lui Valderrama, echipa care promitea răzbunarea după înfrângerea de la ediția din 1994. Atunci, Hagi a marcat fabulos în poarta lui Cordoba. De dat asta Adrian Ilie a ieșit la rampă cu o reușită superbă, cu care s-a clasat pe locul 3 în topul celor mai frumoase goluri de la acel turneu final. Chiar înaite de pauză, Adrian "Cobra" Ilie a șerpuit superb pe partea stangă, a intrat în careu și a lobat splendid portarul cu exteriorul piciorului stâng! Columbienii n-au mai avut replică iar România debuta cu o victorie la Cupa Mondială din Franța. Derby-ul grupei s-a disputat pe data de 22 iunie, la Toulouse, contra Angliei. Englezii erau deja furioși pe noi pentru că am fost între capii de serie, astfel că duelul s-a dat pe viață și pe moarte. Dar România a făcut din nou un meci imens, iar Viorel Moldovan a reușit să deschidă scorul în minutul 47. Englezii nu s-au dat bătuți și ne-au egalat prin "Baby" Michael Owen, însă seara i-a aparținut "englezului" Dan Petrescu. Acesta a lovit în minutul 90, printre picioarele legendarului David Seaman și de lângă colegul și prietenul sau de la Chelsea, Graeme Le Saux. România era deja calificată în optimi iar românii ieșeau în stradă să petreacă, la fel că în 1994! Urma ultimul meci din grupă, cu Tunisia și o surpriză memorabilă, una din cele mai tari faze din istoria Cupelor Mondiale. Deja calificată în optimi, România avea nevoie de un egal că să câștige grupa și să obțină un adversar teoretic mai ușor pentru faza următoare. Tricolorii le-au făcut o surpriză imensă fanilor. Și-au vopsit cu toții parul în galben (mai puțin Stelea, era chel) iar selecționerul Iordănescu s-a tuns la chelie! A fost un pariu pus înainte de startul tunreului și regretat apoi de o parte din jucători. În ultimul meci al grupei G națională României întâlnea naționala Tunisiei pe data de 26 Iunie 1998 pe stadionul Stade de France din Paris. Pe teren n-a mai fost sărbătoare. Tunisienii au deschis repede scorul, în minutul 10 din penalty și au avut mai multe ocazii de a marca! Stelea a făcut minuni în poartă iar Viorel Moldovan a adus egalarea, în minutul 72. Obiectiv îndeplinit și calificare în optimi. Urma un adversar ușor la prima vedere. În optimile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal din Franța 1998, echipa națională de fotbal a României a întâlnit naționala de fotbal a Croației la data de 30 Iunie 1998 pe stadionul Parc Lescure din Bordeaux. Croația părea adversara perfectă pentru România. O victimă sigură, era debutantă la o Cupă Mondială. Doar că situația nu a fost cum se credea. Croația avea o generație formidabilă de jucători, condusă de atacantul Davor Šuker, care a ieșit în final golgheterul turneului și apoi s-a transferat la Real Madrid. A fost un meci slab la Bordeaux și un gol marcat de Suker din penalty în minutul 45, un penalty contestat de români. Așa sa terminat aventura echipaei naționale de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Franța 1998. Jucătorii sau întors în țară iar Gheorghe Hagi își anunța retragerea de la echipa națională de fotbal. Era finalul Generației de Aur, cea mai de succes din istoria României. A fost sfârșitul unei generații de excepție, care i-a scos pe români în strada și i-a făcut mândri de țara lor!