A IX-a ediţie a Cupei Mondiale la fotbal s-a desfăşurat în Mexic, între 31 mai şi 21 iunie 1970. Mexic a fost aleasă ţara gazdă de către Federația Internațională de Fotbal Asociație în dauna Argentinei, la data de 8 octombrie 1964. Turneul final, care a avut loc între 31 mai şi 21 iunie 1970, a fost primul găzduit de o ţară din America de Nord şi primul organizat în afara Europei şi a Americii de Sud. Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970 se numără printre cele mai spectaculoase turnee din istoria campionatelor mondiale. A fost o întrecere dominată de fair play, dovadă stând faptul că niciun jucător nu a fost eliminat de pe teren. Pentru prima dată în istorie, Cupa Mondială a fost televizată în culori. Şi tot în premieră, au existat cartonaşe galbene şi roşii - testate la Jocurile Olimpice din anul 1968, precum şi două schimbări permise la fiecare echipă în timpul jocului. Arbitrul Kurt Tschenscher avea să arate primul cartonaş galben din istoria Cupei Mondiale în meciul de deschidere dintre Mexic şi Uniunea Sovietică. A fost şi prima ediţie cu o minge sponsorizată oficial a producătorului Adidas, minge denumită Telstar. Mascota oficială a fost Juanito, un băiat care purta echipamentul Mexicului şi un sombrero. Pentru a patra oară în istorie, a participat şi selecţionata României, dar care nu a depăşit faza grupelor. La ediţia din 1970, Brazilia a câştigat turneul, învingând în finală Italia. Republica Federală Germania s-a mulţumit cu medalia de bronz, iar locul al patrulea a fost ocupat de Uruguay. Au participat 16 echipe provenite din patru confederaţii: nouă din Europa - Anglia, Belgia, Bulgaria, Cehoslovacia, Italia, Republica Federală Germania, România, Suedia şi Uniunea Sovietică, trei din America de Sud - Brazilia, Peru şi Uruguay, două din America de Nord şi Centrală - El Salvador şi Mexic şi câte una din Africa - Maroc şi Asia - Israel.

Echipele au fost împărţite în patru grupe. Uniunea Sovietică, Mexic, Belgia şi El Salvador au făcut parte din grupa 1. A doua grupă era formată din Italia, Uruguay, Suedia şi Israel. În grupa a treia, alături de România au participat Brazilia, Anglia şi Cehoslovacia. Grupa a patra era compusă din Republica Federală Germania, Peru, Bulgaria şi Maroc. Cele 32 de partide ale campionatului s-au ţinut pe cinci stadioane amplasate în tot atâtea oraşe: Azteca din Ciudad de Mexico - 107.000 locuri, Cuauhtemoc din Puebla - 35.500 locuri, Luis Dosal din Tuluca - 27.000 locuri, Jalisco din Guadalajara - 71.000 locuri şi arena Nou Camp din Leon - Guanajuato - 23.000 locuri.

În faza eliminatorie, după meciurile din grupe, s-au calificat în sferturile de finală Uniunea Sovietică, Uruguay, Brazilia, Peru, Italia, Mexic, Republica Federală Germania şi Anglia. În semifinale, s-au duelat Uruguay cu Brazilia - scor final 1-3 şi Italia cu Republica Federală Germania - scor final 4-3. În finala mică, s-au întâlnit două foste campioane mondiale: Republica Federală Germania a învins Uruguay cu 1-0 în faţa a 104.000 de spectatori. Ultimul act al competiţiei s-a desfăşurat între două campioane mondiale, la data de 21 iunie 1970, pe stadionul Azteca din Ciudad de Mexico, cu aproape 108.000 de spectatori. Pelé a deschis scorul în minutul 18, fiind egalat de Roberto Boninsegna. În a doua repriză, brazilienii au marcat încă trei goluri: Gerson - minutul 66, Jairzinho - minutul 71 şi Carlos Alberto căpitanul echipei - minutul 86. Scor final: 4-1. Pelé s-a încununat drept rege incontestabil al fotbalului odată cu câştigarea finalei, cucerind pentru a treia oară trofeul suprem. La acea ediţie, Brazilia a intrat pentru totdeauna în posesia Cupei "Jules Rimet". România a participat la turneul final, după o absenţă de 32 de ani. Românii au reuşit să se califice la marea întrecere din Mexic după ce au terminat grupa 1 preliminară a Europei pe primul loc, în faţa Greciei, Elveţiei şi Portugaliei. Tricolorii au făcut parte din aşa-zisă "groapă cu lei" de la Guadalajara, alături de Brazilia, Anglia şi Cehoslovacia. Din lotul selecţionatei române au făcut parte 22 de jucători: portari - Rică Răducanu, Stere Adamache şi Gheorghe Gornea, fundaşi - Lajos Sătmăreanu, Nicolae Lupescu, Mihai Mocanu, Cornel Dinu, Dan Coe, Mihai Ivăncescu, Augustin Deleanu şi Niculae Pescaru, mijlocaşi - Emerich Dembrovschi, Nicolae Dobrin, Radu Nunweiller, Vasile Gergely, Ion Dumitru şi Alexandru Neagu şi atacanţii Florea Dumitrache, Mircea Lucescu, Gheorghe Tătaru, Marin Tufan şi Flavius Domide. Echipa era antrenată de Angelo Niculescu, cel care o preluase din anul 1968. Selecţionata noastră a obţinut o victorie, 2-1 cu Cehoslovacia, şi a pierdut la limită, 0-1 în faţa Angliei, campioana mondială en titre, dar şi în meciul cu Brazilia - 2-3, viitoarea campioană. Toate cele trei partide susţinute de România au avut loc pe stadionul Jalisco din Guadalajara şi s-au bucurat de o audienţă crescută: peste 50.000 de spectatori prezenţi în tribune la fiecare meci. La Cupa Mondială din Mexic, s-au marcat 94 de goluri în cele 32 de partide disputate pe parcursul turneului. Media a fost de 2,8 reuşite pe meci. Golgheterul competiţiei a fost vest-germanul Gerd Müller, cu 10 goluri. El a fost urmat de brazilianul Jairzinho - 7 goluri şi de peruanul Teofilo Cubillas - 5 goluri. În statistica echipelor, Brazilia s-a distanţat cu 19 goluri marcate la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic 1970, urmată de Republica Federală Germania - 17 goluri şi Italia - 10 reuşite. La meciurile turneului final au asistat în totalitate 1.603.975 de spectatori, media lor fiind de 50.000 de persoane la fiecare partidă.